Turism Arges
Promovam turismul argesean si venim in sprijinul unitatilor turistice cu o publicitate GRATUITA si in sprijinul turistilor care viziteaza judetul nostru.
Asteptam orice propunere sau sugestie din partea dumneavoastra.
Va multumim ca folositi serviciile noastre.
Administrator : ADRIAN
Telefon : 0760.777.553
 
 

Manastirea C de Arges

MANASTIREA CURTEA DE ARGES

Manastirea a fost construita de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioara, realizata de zugravul Dobromir, a fost terminata in anul 1526, in timpul domniei lui Radu de la Afumati. Ea este pastrata fragmentar in Muzeul National de Arta din Bucuresti.

Reparata de cateva ori, biserica a fost restaurata (1875 - 1886) de arhitectul francez Lecomte de Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-Le-Duc, care i-a adus si unele modificari care au diminuat valoarea istorica a monumentului. Construita din piatra fatuita si profilata, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodica II, reluat si in alte constructii (mitropolia din Bucuresti, biserica fostei manastiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.).

Asa cum se infatiseaza in prezent, biserica este alcatuita dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu constructia propriu-zisa, ai carui 12 stalpi interiori sustin o turla pe mijloc si doua turnulete laterale care incununeaza colturile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidentiat in acest fel deoarece indeplinea si functia de necropola. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioara, caracterizata de rasucirea portiunilor de zidarie, ca stau sa cada unul asupra celuilalt si ca se insurubeaza in tariile cerului. Restul bisericii si altarul - cu abside care ii implinesc forma de cruce - sustin de asemenea o turla inalta, a carei imbinare cu ansamblu se face prin bolti, dand un tot arhitectonic de o zveltete inegalabila.

In ansamblu biserica este asezata pe o puternica temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatra, mai larg decat suprafata de baza a bisericii, marginile lui terminandu-se cu un fel de imprejmuire din floroni (in acest caz crini) sculptati din piatra. Peretii exteriori sunt impartiti in doua zone suprapuse demarcate printr-un brau, impletit in suvite. Fatadele sunt decorate in relief plat cu motive caucaziene si islamice. In partea de jos se afla o suita de panouri dreptunghiulare, in care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt inramate in chenare cu ornamentatii dintre cele mai felurite care, ca si cele ale portalului de la intrare, amintesc intretaierea geometrica de la Manastirea Dealu.

In interior, pe langa zugraveala executata in ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard si de romanul N. Constantinescu din Curtea de Arges, pe langa panourile votive, mormintele ctitorilor si tampla facuta din marmura, bronz aurit si onix, pe langa icoanele ei lucrate in mozaic, atrage atentia, ca o exceptionala realizare sculpturala, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentand pe cei 12 Sfinti
Apostoli; aceste coloane dau cu adevarat o impresie de viu si mers aievea.

Din ancadramentul lor central - tinand loc de despartire intre partea de la intrare si sanctuarul bisericii -, interiorul acesteia, discret invesmantat in zugraveala pictorilor aici amintiti, apara intr-o calma maiestate, ca un adanc indemn la reculegere. in pronaos se afla mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatra, cea mai valoroasa din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumati (1529), care il infatiseaza pe viteazul domnitor calare si cu sceptrul in mana.

Vechea tampla din sec. al XVII-lea, de o reala originalitate ornamentala si iconografica - adapostita temporar in biserica de sat din Valea Danului - se afla acum in Colectia de obiecte de arta bisericeasca din Manastirea Curtea de Arges. Aceasta catapeteasma a fost impreuna cu cateva icoane datata stilistic in timpul domnului Şerban Cantacuzino (1678-1688), care in 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfantul locas.

De asemenea, in imediata vecinatate a manastirii, susura neintrerupt izvorul basmului, pe care localnicii il numesc "Fantana lui Manole". Aceasta denumire poarta peste timpuri povestea mesterului, care, neputand cobori de pe biserica dupa ispravirea ei, luandu-i-se scarile , si-ar fi facut aripi din sindrila si, ca un alt Icar, a sarit de pe acoperisul sfantului locas, la temelia caruia se spune ca-si zidise propria sotie. In locul in care s-ar fi prabusit sufletul sau s-a preschimbat intr-un izvor.
De la "Fantana lui Manole" se vede, spre apus, fosta bolnita a manastirii: monument istoric, despre care un document existent scrie ca "se gasea alaturi de biserica lui Neagoe Basarab inca din 1524".

In apropierea bisericii se afla fantana mesterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.
Legenda spune ca mesterul Manole si-a zidit in zidurile acestei magnifice manastiri sotia deoarece tot cea ce era construit in timpul zilei se darama noaptea. Tot legenda ne da o explicatie si pentru fantana mesterului Manole cand domnitorul a vazut aceasta mareata constructie i-a intrebat pe cei zece mesteri daca mai pot construi o manastire mai frumoasa decat aceasta.

Acestia au raspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a impiedica posibila constructie a unei manastiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcati mesteri sa fie daramate si astfel cei zece "mesteri mari, calfe si zidari" au ramas blocati pe acoperis. Ei si-au facut aripi din sindrile si s-au aruncat de pe acoperisul manastirii sperand sa ajunga jos nevatamati, dar toti au murit. in locul unde s-a prabusit mesterul Manole a aparut un izvor, fantana mesterului Manole.